De ce trebuie sa va duceti neaparat copiii pe stadioane

Standard

Pentru ca este la moda dupa meciul de saptamana aceasta al Romaniei cu Argentina, astazi vreau sa abordez un subiect tare drag mie. Sportul, activitatile sportive si de ce este important sa va duceti copiii sa vada sport (nu doar sa faca sport). Sa ne intelegem, contextul in care povestesc este clar unul subiectiv: am lucrat in presa de sport, mi-am cunoscut sotul pe un stadion, al treilea cuvant spus de Ilinca (dupa „mama” si „tata”) a fost „gooool”. Ne plac sporturile, le urmarim, le comentam si consideram ca, din ele, copiii nostri au nenumarate lucruri bune de invatat, poate mai multe decat din desenele animate de la Disney Junior sau din muzeele in care ii ducem atunci cand „ne culturalizam”. De ce? Va explic imediat.

Invatati-i de mici cu activitatile sportive

Pe Ilinca am dus-o prima oara la handbal. Asa s-a nimerit. Avea 9 luni cand a mers la Polivalenta la Romania – Ungaria. Din nefericire, n-a fost foarte impresionata de atmosfera spectaculoasa si, pe la jumatatea primei reprize, s-a culcat in bratele mele si s-a mai trezit doar aproape de final. Cu amandoi am dat prezenti pe stadion prima data la inaugurarea Arenei Nationale, in septembrie 2011. Andi avea 2 ani si, aproape jumatate de meci, a tinut suzeta in gura. Ilincai i-a placut mai mult. Avea 4 ani si, o buna bucata de timp dupa, a fost convinsa ca toate meciurile incep cu un concert Inna, ca atare voia sa mai mearga. 🙂

De ce cred eu ca e important sa mergeti cu ei pe stadioane/la competitii sportive?

1.Sportul este unul dintre cele mai bune lectii despre competitie. Despre cum sa lupti, sa castigi, dar si despre cum sa pierzi. Despre ce sacrificii trebuie facute ca sa fii in frunte, despre ce atitudine trebuie sa ai ca sa fii fair play. Uitandu-ne la sport cu ei i-am invatat de ce nu e frumos sa fluieri imnul unei alte tari, de ce adversarii dau mana inainte si dupa meci, de ce si cum trebuie sa-ti respecti adversarul, de ce unii invinsi plang, dar si de ce plang unii castigatori.

2. Copiii mei au invatat imnul Romaniei pentru meciul Romania – Grecia si de atunci il canta fara incetare. 🙂 Daca nu mergi pe stadioane, daca nu te uiti la competitii sportive, nu prea gasesti alt prilej sa ii inveti imnul.

3. Copiii nostri au invatat geografie, uitandu-se la sport. Au auzit de tari si de orase prin prisma echipelor pe care le urmarim sau a sportivilor care concureaza.

4. Intr-o seara cu Steaua – Dinamo, cand un barbat in toata firea a venit si a intrebat cine joaca, Ilinca (6 ani) i-a raspuns serioasa: „Dinamo e in alb, Steaua e in rosu si albastru”. Nu pentru ca i-a spus cineva, ci pentru ca deja stie. Va purta linistita discutii pe teme fotbalistice cu baietii care ii vor placea si, credeti-ma, lor o sa li se para tare. 🙂

5. Sportul le ofera copiilor unele dintre cele mai frumoase modele de viata. Ignorati cancanurile si povestile despre Printul Cristea si Dodel Tanase. Copiii mei vreau sa stie despre Nadia Comaneci, o admira pe Simona Halep si ii tin pumnii la fiecare meci, au stat noaptea pana la 4 sa-l vada pe Lucian Bute luand bataie de la Carl Froch si nu mai voiau sa mearga pe stadion dupa Romania -Grecia pentru ca „noi niciodata nu ne calificam” (Andi, 4 ani). Ii invatam sa iubeasca sportivii, sa inteleaga munca si sacrificiile pe care le fac ca sa fie unde sunt, sa le fie alaturi si la bine, si la greu.

6. Nu va fie teama ca „nu vor avea stare si va vor deranja si pe voi”. Cu cat ii duceti mai din timp si mai des sa vada sport, cu atat vor rezista mai bine. Daca la inceput ne temeam ca nu vor avea rabdare, acum ne-am linistit. Daca le explici ce se intampla, le spui la ce sa se uite, le spui sa-si aleaga favoriti, sa-i incurajeze si sa tina cu ei, copiii vor avea un obiectiv si vor rezista fara probleme. Ai mei se uita la fotbal, tenis, handbal, patinaj, volei, atletism…. de fapt, se uita la orice. 🙂

Cum sa eviti pericolele sportului?

Da, stim, sportul presupune si anumite pericole: violente, agresivitate, o lume obscura, cu personaje dubioase. Traind multi ani printre ei, am invatat cum sa-i evitam, asa ca asta nu ne impiedica sa ne ducem copiii la sport. O facem insa cu atentie. Adica:

  • evitam meciurile cu risc crescut de incidente. Nu mergem (inca) pe stadion la Steaua -Dinamo, Steaua – Rapid, alegem meciuri spectaculoase, dar linistite (ex. in campionatul trecut i-am dus la un Dinamo – CFR pe National Arena). Nici la handbal nu mergem la meciurile care pot duce la scandaluri intre galerii.
  • cumparam bilete in zone cat mai departe de galerie (cu exceptia meciului Romania – Grecia cand am stat chiar in peluza 🙂 )
  • nu incitam, nu suntem agresivi, nu suntem scandalagii 🙂
  • verificam intotdeauna daca pentru copiii de orice varsta e nevoie de bilet separat sau nu. Am patit-o la inaugurarea National Arena cand ni s-a spus ca nu e nevoie sub 7 ani si era sa nu mai intram la meci. Noroc ca ne-am strans mai multe familii cu copii mici si toti aveau aceeasi problema, iar dupa parlamentari nenumarate, ne-au lasat sa intram. De atunci, fiecare cu biletul lui pe stadionul national, iar in rest, verific de 10 ori inainte.

Si inca ceva. Veti spune ca stadioanele noastre nu sunt un mediu civilizat pentru educarea unor copii. Se injura ca la usa cortului, se scuipa etc. Guess what? Asta e societatea in care traim, iar copiii vostri vor auzi injuraturile si le vor spune si ei cu atat mai abitir cu cat incercati sa-i feriti de ele. In plus, cand sunt mici, ei nu prea remarca injuraturile de pe stadioane (ai nostri inca n-au facut-o), iar cand o fac, e suficient sa li se explice ca e un comportament urat, pe care nu trebuie sa-l reproduca.

In concluzie, duceti-va copiii sa vada sport, sa simta atmosfera fantastica din spatele performantei. Invatati-i sa admire sportivi, sa sustina echipe, sa tina cu Romania! Cand vor merge pe strada si vor striga: „Romaniaaaa, Romaniaaaaa, Ole, Ole, Ole”, veti vedea ca ati facut un lucru bun. Ne vedem la meci!

Reclame

2 răspunsuri »

  1. Pingback: Arta prin ochii lor: copiii la Muzeul National de Arta | viatacucopii

  2. Pingback: Copiii, strainii si un concert de jazz | viatacucopii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s