Trasee turistice: Cheile Turzii cu copiii

Standard

A venit primavara, sa inceapa marea catarare! Ca atare, astazi continuu seria traseelor potrivite pentru copii. Si daca tot am povestit despre Salina Turda, astazi va povestesc despre un traseu care se afla in imediata apropiere a orasului Turda, este spectaculos si relativ simplu de parcurs chiar cu copii de 4-5  ani. V-ati prins, nu-i asa? Vorbesc despre Cheile Turzii.

Pe traseu, in Cheile Turzii.

Pe traseu, in Cheile Turzii.

Daca ai ajuns in Turda, judetul Cluj, pana la Chei mai ai doar o aruncatura de bat. Concret, 6 kilometri pe care ii vei parcurge doar partial pe drumul asfaltat. Ultimii 3-4 kilometri sunt pe drum de padure, plin de denivelari si hartoape, dar care poate fi parcurs cu masina normala fara probleme.

Traseul prin Cheile Turzii este deosebit de interesant pentru copii pentru ca trece prin etape diferite si interesante vizual. Traseul incepe intr-o padure frumoasa, cu o carare ca aleile din parc si, cireasa de pe tort, cu foarte multi fluturi colorati care zboara prin jur.

Dupa ce iesi din padure, se parcurge o portiune mai lunga de traseu printre stanci. Cei doi versanti abrupti sunt numai buni pentru catarare (unul dintre popasuri a fost langa niste tineri care urcau pe stanca, prilej pentru Andi sa spuna ca vrea si el cand se face mare, spre marea mea groaza, va dati seama!). Cheile au fost sapate de raul Hasdate, asa ca pe tot parcursul traseului se urmeaza cursul apei.

Peste raul sus numit sunt, pe traseul de 1,3 km, patru punti/poduri, peste care copiii vor trece super entuziasmati. Mai putin cei care au frica de inaltime cum e cazul meu. 😦

Capatul Cheilor este intr-o pajiste frumoasa, cu rauletul facand mici ochiuri in care se balacesc multi pestisori. Acolo am poposit pentru a ne baga picioarele in apa rece pentru ca afara era foarte, foarte cald, iar drumul a durat  aproximativ o ora, cu doua popasuri destul de scurte. Intoarcerea se face pe acelasi drum pe care ati venit.

 Cazare si masa in Cheile Turzii

Contrar asteptarilor noastre, nu am gasit unde sa ne cazam la intrarea in Chei. Culmea, zona este superba dar posibilitatile de cazare erau urmatoarele:

  • cateva casute de lemn foarte vechi si care aratau destul de neatractiv
  • posibilitatea de a-ti pune cortul intre casutele vechi si neatractive, asa cam la 2 metri de ele, numai bine cat sa auzi sforaitul vecinului.
  • o pajiste mare cu multe corturi la cateva sute de metri de intrarea in chei, dar care era… cam manelistica asa: cu muzica data tare si oameni multi, galagiosi si nu foarte spalati. Poate n-am nimerit noi bine in ziua respectiva 😦
  • un hotel foarte dragut in constructie, unde oamenii ne-au asigurat ca putem dormi, doar ca toaletele n-aveau inca apa calda, parchetul nu era pus etc. 🙂 Poate veti avea mai mult noroc si cand veti merge in zona, hotelul va fi gata. Daca e gata, dati-ne si noua de stire cum e, ce preturi sunt etc. Ca poate ne mai facem drum pe acolo si ne trebuie.

Ca atare noi ne-am intors in seara in care am ajuns (alti kilometri pe drumul prafuit si neasfalatat dupa un drum de la Bucuresti = 417 kilometri) si am cautat cazare in satele invecinate. Am gasit un motel/hotel ieftin, nu senzational, dar pentru o noapte a meritat, mai ales ca gazda a fost foarte amabila, ne-a atentionat sa mergem devreme la salina ca sa nu prindem cozile de a doua zi si ne-a dat si slanina cu ceapa din partea casei. Mai mult de atat, zau, nimeni nu poate cere.

Cam asta despre cazare. In schimb, la iesirea din Chei, e musai sa mancati o ciorba de fasole cu afumatura la restaurantul situat chiar acolo, la iesire. Costa 10 lei portia, dar merita. E buna tare. Copii au cerut gratar cu cartofi prajiti, evident, dar pentru ca terminasera traseul cu brio, au meritat sa le primeasca.

Această prezentare necesită JavaScript.

Bine de stiut pentru traseul in Cheile Turzii

Daca mergeti cu puii vostri in Cheile Turzii, e bine sa stiti cateva lucruri:

  • Veti avea nevoie de apa la voi. Noi am avut doua sticle mici, dar le-am terminat repede, pentru ca am prins o zi foarte calduroasa. Daca aveti la voi sticle goale, le puteti reumple pe traseu de la doua izvoare potabile. Problema e ca sunt destul de firave si trebuie sa stai ceva timp ca sa se umple sticla, iar cererea este destul de mare.
  • Exista cateva portiuni in care se trece doar tinandu-te de sfoara. Traseul este insa bine realizat (adica sfoara e rezistenta 🙂 ) asa ca nu veti avea probleme. Chiar si copiii mici vor putea trece, tinuti de o mana de parinti si cu cealalta sustinandu-se singuri de balustrada facuta din sfoara si prinsa de stanca.
  • In multe locuri stanca este destul de „lustruita”, asa ca poate fi alunecoasa. Trebuie sa le atrageti atentia copiilor sa calce bine.
  • Pe o mare parte din traseu se merge in sir indian, poteca nefiind suficient de incapatoare pentru a merge unul langa celalalt cu copilul.
  • Ca pe orice traseu de munte, este recomandat ca si copiii dumneavoastra sa fie bine echipati (incaltamintea potrivita, adica bocanci de munte sunt recomandati, chiar daca noi am vazut copii mai mari terminand acolo traseul si in adidasi)
Reclame

2 răspunsuri »

  1. Vom merge în concediu în Apuseni. Apuseni reloaded! Cu ajutorul tău, am mai pus un steguleţ pe harta acestor munţi minunaţi.
    Aş fi vrut mai multe poze şi descriere a traseului(povesti sau măcar nişte date tehnice gen, data la care s-a făcut, timpi de parcurgere cu copii…

    Noi am fost ultima oară când Diana avea 8 ani într-o adevărată Epopee în Apuseni
    http://muntele-prin-ochii-unui-copil.blogspot.ro/2014/05/epilog-epopee-in-apuseni-strangem.html

    • Despre Apuseni voi mai scrie zilele acestea mai multe articole. Poze nu avem mai multe, in principal fiindca la intoarcerea acasa am descoperit ca ni se stricase cardul de memorie si pierdusem cam 80% dintre poze. Am recuperat noi ce am putut, dar nu foarte multe. 😦

      Noi am facut traseul in luna iulie. La intrare esti anuntat ca dureaza cam 45 de minute dus, 45 intors. Dar noua ne-a luat cam o ora si 20 la dus si o ora la intors, fiindca la capat am facut o pauza destul de lunga, caci am gasit pestisori in apa si ne-am jucat mult aruncandu-le de mancare. 🙂

      PS Copiii nostri aveau atunci aproape 4 si aproape 6 ani.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s