Nu așteptați să ”creșteți” ca să mergeți la Disneyland! E o capcană!

Standard

Când am plecat noi prima dată cu copiii la Disneyland Paris, cu o fată de aproape 6 ani și un băiat de aproape 4, toată lumea care ne-a auzit încerca să ne explice că sunt prea mici. Că nu vor ține minte, că nu vor rezista…. că să mai așteptăm. Noi ne-am încăpățânat în entuziasmul nostru și le-am explicat că nu-i ducem ca să țină minte (pentru asta se pot duce singuri la 18 ani). Îi ducem pentru că ei încă mai cred în magia prințeselor și în puterile dragonilor și vrem să le vedem bucuria de pe chip când îi pupă Ariel, când dau mâna cu Chip și Dale sau stau la poză cu Mickey și Minnie. Că amintirile pe care vrem să le păstrăm nu sunt ale lor, sunt ale noastre. Amintiri ale unor copii fericiți cum rareori vor mai fi în viața asta.

Andi, dând mâna cu Căpitanul Hook. Singurul personaj lângă care s-a mai pozat de data aceasta

Andi, dând mâna cu Căpitanul Hook. Singurul personaj lângă care s-a mai pozat de data aceasta

S-a dovedit o experiență minunată. Una despre care am povestit pe larg aici, aici și aici. Dovada că n-am greșit când am ales să-i ducem atunci, a venit însă abia acum, când am revenit acolo cu fata de aproape 8 ani și băiatul de aproape 6.

Fiindcă acum am descoperit că au crescut prea mult. Și că magia nu mai e chiar magie, iar interesul lor s-a schimbat. Astfel încât au trecut de data asta cu nonșalanță pe lângă personajele asaltate de copii pentru poze și au cerut să ne dăm mai degrabă în roller-coastere de două ori. N-au mai vrut să stea la 45 de minute la coadă pentru o întâlnire cu Mickey Mouse, ci 60 de minute pentru un trenuleț absolut genial (Big Thunder Mountain).

Sigur că a contat faptul că eram a doua oară acolo. Dar n-a fost numai asta. Și sigur că le-a plăcut și acum. N-are cum să nu-ți placă. E minunat. Dar ce vreau să spun este că au crescut. Că deja încep să îi intereseze parcurile axate mai mult pe distracție, adrenalină și mai puțin prințesele care fac cu mâna și despre care îmi spuneau în pauze că nu sunt chiar cele adevărate. 🙂

Așadar…. duceți-vă copiii la Disneyland atunci când încă mai cred în magie și în povești!!!! Nu așteptați să crească. Vă garantez că-mi veți da dreptate. Iar bucuria din ochii lor, vă va fi vouă mulțumire de-ajuns chiar și pentru momentul ăla de la 20 de ani când nu-și vor mai aminti ce-au făcut în prima lor vizita în lumea Disney.

PS Parcul este mai mult decât pregătit să facă față copiilor mici. La fiecare atracție există parcare de cărucioare, atracțiile sunt în proporție de 90% potrivite pentru copii până în 4-5 ani (vârstă pe care eu personal o consider optimă). Există toalete adaptate celor mici, camere speciale ”Mama și copilul”, iar pentru cei care sunt suficient de mari cât să meargă singuri, dar nu suficient de mari cât să reziste la o zi întreagă de mers, există cărucioare speciale de închiriat la intrarea în parc. Iar străinii nu se jenează să plimbe în cărucior nici copii de 6-7 ani, așa că… sincer, n-aveți nicio scuză să amânați vizita pentru când ”vor mai crește copiii”. 🙂

Anunțuri

4 răspunsuri »

  1. Pingback: Parcuri de distracţii de vis: astăzi, Gardaland (în apropiere de Verona) | viatacucopii

  2. Te felicit, esti un parinte preocupat(blogul dovedeste asta) si inventiv! Este talentul tau!

    Eu nici nu ma simt bine in aglomeratii si atunci ma descurc mai greu in atare situatie. Fiecare cu ale lui. Eu iubesc natura, muntele, verdele jos si albastru sus.:) Imi plac si oamenii, dar ii apreciez in cantitati mai mici.

    Dar nu exista solutii universale!
    http://muntele-prin-ochii-unui-copil.blogspot.ro/2013/08/top-10-trasee-montane-prin-ochii-unui.html

  3. Sorry, probabil cum se potriveste fiecarui copil. Doi Copii de 6 si 7 ani care in perioada de extrasezon stateau la orice coada cate 45 minute minim, s-au plictisit. A doua zi la intrebarea „Vreti sa mergem in D.L.?” Au raspuns cu nu! Sunt alte parcuri prin Europa in care te poti distra fara sa stai la cozi.

    • Da, partial aveti dreptate, tine si de copii. Dar parerea mea este ca mai mult tine de parinti. 🙂 Si ai nostri se plictisesc (la naiba, ne plictisim noi oameni mari 60 de minute la o coada!!!). Dar noi incercam sa facem sederea la coada mai placuta si ne jucam. De toate. Fazan, ghicitori, cutia misterioasa (si alte jocuri despre care am scris aici) Apoi cand se satura de astea ne gandim la altele. Acum am prins cozi mari, fiindca era sambata, asa ca ne-am jucat inclusiv „matzele incurcate”. Ei s-au distrat teribil fiindca trei dintre noi se incurcau si apoi se chinuiau sa se si deplaseze cand se misca randul. Ce sa zic: usor nu e, dar tine de noi ca parinti sa ne usuram viata gasindu-le preocupari. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s