Trasee potrivite pentru copii: Azi, Poiana Izvoarelor din Bucegi

Standard
20150723_135641

Veselie, la un popas, pe drum

Oricât ne-am săturat de aglomerația și turiștii de pe Valea Prahovei, trebuie să recunoaștem că zona are două avantaje imense: e foarte aproape de București și are multe trasee frumoase și destul de simple încât să fie accesibile și pentru noi, însoțitorii de prichindei. Așa că, vrem, nu vrem, ne întoarcem acolo. Iar frumusețea locurilor ne face să uităm de serviciile proaste și înghesuiala din stațiuni.

Așa că, astăzi urcăm cu copiii de la Gura Diham la Poiana Izvoarelor.

Pentru a urca la Poiana Izvoarelor puteți pleca din Bușteni, dar luați în considerare și drumul pâna la Gura Diham dacă nu mergeți cu mașina. Este vorba despre aproape 6 km de drum asfaltat și complet plat, dar, dacă îl parcurgeți pe jos, se adaugă o oră, o oră și jumătate de plictiseală care s-ar putea să le taie copiilor cheful de a urca pe munte. Cu mașina, în 10-15 minute sunteți în parcarea de la Gura Diham, de unde începe traseul propriu-zis.

Traseul de urmat este cel cu dunga roșie. Durează cam o oră, o oră și un sfert dacă sunteți doar adulți. Adăugând copiii în peisaj, adăugăm și câteva opriri în plus, ca atare veți face drumul cam într-o oră și jumătate. Prima parte este și cea mai dificilă. Imediat în spatele cabanei Gura Diham începe o coastă destul de abruptă pe care trebuie să o urcați. Cam 15 minute se urcă pieptiș, apoi drumul se liniștește. Se intră în pădure, iar la un moment dat veți ajunge la o bifurcație de poteci. Un drum urcă spre Poiana Izvoarelor, cel pe care trebuie să-l urmați, celălalt spre Cabana Diham.

De la bifurcație, drumul e destul de lejer. Se urcă, dar pe o potecă destul de lată, se trece peste multe izvoare și izvorașe, prilej pentru copii să se amuze și, inevitabil, să se înnoroiască. Dar noi spunem întotdeauna că bocancii plini de noroi sunt semn că am urcat pe munte, deci e de bine, nu de rău.

Această prezentare necesită JavaScript.

Sus la Poiana Izvoarelor priveliștea e drăguță, iar dacă aveți puțin noroc veți putea intra și în cabană. Noi n-am avut. Cabanierul era dus jos în oraș după provizii, așa că ne-am mulțumit să bem apa din ghiozdan și să mâncăm lucrurile cu care venisem de-acasă. Am stat la soare pe iarbă în poiană, am prins puteri și am pornit pe drumul înapoi spre oraș. Care, evident, la întoarcere a fost mult, mult mai scurt. Iar jos, la Gura Diham, ne-am scos bocancii și ne-am răcorit picioarele în pârâiașul care trece pe Valea Cerbului înainte de a ne urca în mașini și de a porni înapoi spre București.

Data viitoare când suntem în zonă vrem să încercăm alt traseu, cel spre Cabana Diham. Dacă ați fost acolo de curând, poate-mi spuneți și mie cum este. Iar dacă ați încercat alte trasee și sunt potrivite pentru cei mici, aștept de asemenea idei. Căci nu ducem lipsa de chef de plimbare. 🙂

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s