Arhivele lunare: Noiembrie 2015

Vine Crăciunul. Să ne apucăm de fapte bune!

Standard

shoebox2Pun pariu că mulți dintre voi v-ați apucat deja să căutați cadourile de Crăciun pentru cei dragi. Să le planificați pe două luni (ca să nu facă o gaură imensă în buget), să le luați pe cele pe care puteți, să le comandați pe cele care au nevoie de mai mult timp pentru a ajunge la voi. Dacă am dreptate, vă mai dau eu o idee: ce-ar fi să puneți pe lista de cadouri anul acesta și o cutie de pantofi plină cu lucruri simple, dar drăguțe, care să ajungă la niște copii la care Moșul nu vine niciodată?

Citește restul acestei intrări

Anunțuri

Magia din spatele unui musical: Beauty and the Beast

Standard

După ce am auzit (și am trăit) multe povești neplăcute cu spectacolele la care ne ducem copiii, mă gândeam că nu voi mai putea să mă entuziasmez de un show promovat în România. Vă aduceți și voi aminte de dezamăgirile de la tot felul de spectacole cu Mickey și Minnie, Scooby Doo și mai știu eu care, fiindcă mulți dintre voi mi-ați povestit ba că actorii erau români deși biletul costase 400 de lei, ba că erau 4 actorași pe o scenă goală îmbrăcați în niște costume Disney. Ce mai, tot felul de lucruri neplăcute.

Iar eu, după ce am văzut minunățiile de producții din străinătate (despre unele v-am povestit și v-am arătat și vouă, cum ar fi despre show-ul Elsei de la Disneyland), recunosc că am probleme în a cheltui bani mulți pe spectacole care nu mă conving.

Sursa: Events

Sursa: Events

Iată însă că musicalul Frumoasa și Bestia începe să-mi facă destul de tare cu ochiul, mai ales după ce am aflat câteva detalii super-interesante din culisele spectacolului.

Citește restul acestei intrări

Cum gestionăm relația dintre frați – Totul despre parenting cu Dr. Laura Markham

Standard

Ziua a doua la „Totul despre Parenting” mi-a confirmat sentimentul despre care vă vorbeam ieri aici că dr. Laura Markham e o femeie mișto. Spre surprinderea mea, din nou, a emis câteva păreri cel puțin șocante pentru comunitatea de ”parenting online” care susține alăptatul până la adânci bătrâneți și diversificarea prin metoda ”lasă-l să mănânce ce și cât vrea el”.  Cum că un copil de doi ani și ceva nu ar mai trebui alăptat (!!!!) și că somnul în pat cu părintele nu e dăunător decât pentru relația amoroasă a părinților. 🙂

Conferința de dimineață, cea care m-a interesat pe mine în mod special, a fost despre gestionarea relațiilor dintre frați. Un subiect dureros pentru oricine are doi sau mai mulți copii. Câteva idei de la întâlnirea de astăzi:

  • Coperta_FratiFericiti_c1Niciodată nu lua partea unui copil în conflictele lor, chiar dacă acela are dreptate! Celălalt se va simți ignorat și va deveni și mai agresiv. Instinctul nostru de mame ne spune întotdeauna să îl protejăm pe copilul mai slab. Ceea ce îl va face pe cel mai puternic să își dorească să îl atace și mai tare pe cel mic/slab.
  • Contrar a ceea ce spun mulți, copiii nu trebuie lăsați să își rezolve singuri conflictele. Cel puțin nu întotdeauna. Dr. Markham ne-a povestit că studiile au dovedit că, dacă părinții nu se implică în certurile copiilor, aceștia se ceartă mai puțin, dar din motivele greșite. Copilul mai slab învață că nimeni nu îi ia apărarea și va ceda din prima, iar cel mai puternic învață că poate câștiga întotdeauna astfel încât îl va teroriza pe cel mai slab. Așadar, a-i lăsa să își rezolve singuri conflictele înseamnă a încuraja ”bullying-ul” între frați.
  • Și atunci, cum procedăm când se ceartă? În primul rând trebuie să stabilim clar regulile casei, apoi trebuie să asigurăm un climat de calm și empatie în care copiii să învețe să folosească aceste reguli, astfel încât la un moment dat, ei vor învăța să gestioneze singuri certurile dintre ei folosind acele reguli ale casei. Concret, dr. Markham sugera ca una dintre reguli să fie ”fiecare copil are dreptul să țină o jucărie atâta timp cât și-o dorește” și ne explica apoi că, desigur, cel care își dorește o jucărie și nu o poate avea va plânge și va face o criză. Dar că noi trebuie să ne păstrăm calmul, să îi amintim că îi înțelegem supărarea că nu poate avea jucăria, dar că asta e regula. Și că o va putea folosi și el când vine rândul lui. Și, mai spune dr. Markham, e normal să plângă. Plânsul înseamnă că își eliberează emoția negativă, frustrarea, agresivitatea, așa că îl putem lăsa să plângă arătându-i că suntem acolo și că îi înțelegem supărarea.
  • O altă idee pentru celebrele certuri pe jucării ar fi să îi învățăm să își stabilească singuri rândul la jucării: ”Când vrei să îi dai jucăria și fratelui tău? Peste cinci minute? Ok, uite, pornim cronometrul, iar eu voi sta cu el în astea cinci minute și îl voi ajuta să treacă mai ușor timpul de așteptare”. Urmând acest plan, cel care dă jucăria se va simți bun, generos, iar celălalt îl va iubi pentru că i-o dă.
  • E ok ca uneori copiii să plângă, dar e ok să știe că în ciuda faptului că plânge nu va obține întotdeauna ce vrea. Trebuie să învețe să aștepte și să știe că uneori nu obțin ce vor, dar că voi îl înțelegeți întotdeauna. că sunteți acolo să îi simțiți durerea, supărarea, frustrarea. Astfel, crizele de furie vor fi din ce în ce mai rare, pentru că se va simți apreciat, înțeles.

Ar mai fi multe de spus, căci au fost câteva ore pline de revelații. Voi mai scrie despre asta săptămâna care vine, când vă promit și un concurs nou, la care premiu vor fi câteva cărți interesante de parenting. Până atunci însă, vă las cu poza de mai jos!

În pauza conferinței, alături de dr. Laura Marham

În pauza conferinței, alături de dr. Laura Marham

Fără țipete cu Dr. Laura Markham la Totul despre Parenting

Standard

Eu care nu cred în ”specialiștii în parenting” am fost astăzi plăcut surprinsă de un psiholog american care a venit la București să ne învețe să creștem copii fericiți. Dr. Laura Markham e bună. Zâmbește mult, exact ca actorii americani, cu toți dinții, vorbește limpede și nu se ferește să recunoască din cinci în cinci cuvinte că e greu să fii un părinte bun. Nu ascunde problemele sub preș și nu idealizează viața cu copii. Și nici nu-ți dă sfaturi din alea stupide gen: dimineața respiră abdominal și conectează copilul la un panou emoțional de nu știu de care.

Coperta_CopiiFericiti_c1Dimpotrivă. Deși vorbește despre emoții și conectarea dintre părinte și copil, sfaturile Laurei Markham sunt cât se poate de practice. Nu se teme să ”joace” roluri. Țipă, râde, vorbește pițigăiat, ia în brațe femei din audiență sau le mângâie pe cap jucându-se de-a mama și copilul. Nimic nu e agasant, nimic nu e forțat. E naturală și asta îmi place.

Însă cel mai mult îmi place faptul că recunoaște franc greutățile de care ne lovim cu toții. Și oferă soluții care nu funcționează din prima. ”Vor trece trei luni poate până veți obține un rezultat, iar acțiunea trebuie repetată seară de seară”, ne spune senină, ca și cum are încredere oarbă că toate mămicile din sală vor avea puterea și nervii să aplice un tratament greu vreme de trei luni până ce puii lor vor răspunde așa cum își doresc ele.

Astăzi, Laura Markham a vorbit despre cum să creștem copii fericiți și despre gestionarea emoțiilor în cadrul conferințelor Totul despre Parenting. Mâine e și mai interesant, vorbim despre conflictele dintre frați, iar eu voi posta în timp real pe pagina de Facebook Viatacucopii  cele mai interesante informații pe care le aflu. Până atunci însă, un scurt, dar foarte scurt rezumat al celor mai mișto lucruri aflate azi.

  • Copiii trebuie să aibă limite. Acestea trebuie să fie foarte clare, stabilite însă cu mult calm, fără țipete și nervi, ci cu blândețe. Dr. Laura Markham ne îndeamnă să explicăm de multe ori copilului că îi înțelegem reacția: ”știu că nu vrei să faci baie acum, dar nu avem încotro. Pun pariu că ți-ar plăcea să te mai joci încă trei ore, nu-i așa?”. Să îi înțelegem supărarea, furia, oboseala și să îi ajutăm să le înțeleagă și ei.
  • Markham a dat exemplul clasic al copilului care aruncă nisip în ochii altora la locul de joacă. ”Nu îl cerți, nu îl faci de rușine, nu îl pedepsești. Dar îl iei de acolo și îi reamintești că nu are voie să arunce cu nisip în alți copii pentru că îi poate răni. El probabil se va revolta pentru că l-ai luat, tu îi explici calm că îi înțelegi supărarea, dar nu poate rămâne în locul de joacă decât dacă respectă regulile locului. Apoi îi propui să vă întoarceți mâine, explicându-i că el crește în fiecare zi și cu fiecare zi care trece va deveni tot mai capabil să se controleze pentru a nu mai pune în pericol alți copii”. Și, aș adăuga eu, aici e momentul când ar trebui să le și propunem ceva distractiv în loc: ”Uite, nu mai bine mergem acum să facem altceva ce îți place? Să ne dăm în leagăn spre exemplu? Acolo nu punem în pericol alți copii! Vrei?”
  • Dacă le oferim sprijinul necondiționat, îi susținem orbește și spunem mereu: ”lasă că e mic”, ”lasă că toți fac așa” etc., nu va fi bine, spune Dr. Laura Markham. Aceasta explică faptul că există o combinație ideală, iar aceasta este de sprijin puternic, dar și așteptări mari. Adică să le și dăm, dar să le și cerem. Iar rezultatul este un copil care are limite, dar acestea sunt empatice, adică bazate pe o relație solidă între părinte și copil. High support+ high expectations = empathic limits
  • Un alt subiect interesant azi a fost despre auto-disciplină, care înseamnă așa: copilul va renunța la ceva ce vrea pentru ceva ce vrea mai mult. Spre exemplu copilul va renunța să mai ceară să se uite la televizor seara pentru a nu-și periclita relația cu părintele, dacă aceasta este construită corect (PS din seara asta încep să aplic sfaturile pe care le-am auzit astăzi cu privire la culcarea copiilor. Să vedem dacă vor funcționa. Vă spun după trei luni! 🙂 )
  • În loc să pedepsim, ar trebui să îi învățăm pe copii să repare. Dacă și-a lovit fratele, ne concentrăm întâi pe cel lovit, dar în loc să țipăm la cel care a dat și să îl facem să fie și mai agresiv, și mai furios, îl putem ruga să aducă o compresă rece pentru a calma durerea celui lovit. În acest fel, agresorul are șansa de a se simți bun, util, în loc să se simtă rău și rușinat și va evita să mai repete actul de agresiune pentru că o să-i placă mai mult sentimentul că a putut ajuta. În schimb, se va simți vinovat și va înțelege singur că nu a făcut bine ce-a făcut.
  • Apropo de reparat, putem învăța copiii să șteargă atunci când au vărsat în loc să țipăm la ei, să strângă jucăriile atunci când au făcut dezastru și tot așa, accentul fiind pe a repara greșeala, nu pe a o pedepsi.

Au mai fost multe lucruri drăguțe la conferința de azi. Printre ele și faptul că în sala jumate plină de mame erau și multe cu copiii după ele și aceștia nu au deranjat deloc conferința. Semn că erau ”bine-crescuți”. Iar afară aveau activări multe de la sponsorii conferinței: locuri de colorat, locuri de joacă, degustări de iaurturi, lapte, biscuiți, face-painting și baloane… veselie multă. Sau, cum ar spune Dr. Markham, părinți liniștiți și copii fericiți. 🙂

12246658_1085583458119972_989456153132234532_n

Dr. Laura Markham (cu albastru), răspunzând întrebărilor la Totul despre Parenting

 

 

Dovada că se poate: cum se schimbă sistemul

Standard

Am vorbit mult zilele astea despre ”cum se schimbă sistemul”. Am cerut o nouă clasă politică, mai multă responsabilitate, respectarea legilor etc. Eu am ținut-o pe-a mea: că sistemul se schimbă doar cu implicarea noastră. Să ne asumăm, să ne punem la treabă, să ajutăm, să colaborăm, să oferim. Și, foarte repede, mi-am dovedit singură că așa e. Cum? Am început să schimb sistemul în care învață copiii mei.

Citește restul acestei intrări