Un desen care ne învață despre greșeli

Standard

wreck-it-ralph-hubEu sunt obsedată de perfecțiune. Dar obsedată rău! Fiecare greșeală mi se pare o tragedie, iar faptul că nu fac totul perfect este evident o traumă cu care trăiesc și mă lupt zi de zi. Mai rău este că, deși am încercat din răsputeri să n-o dau mai departe, obsesia mea pentru perfecțiune s-a transmis, și am acasă o fetiță de 8 ani obsedată să nu facă nicio greșeală.

În ciuda faptului că îi explicăm zi de zi că e omenește să greșești, în ciuda faptului că n-o ceartă nimeni la greșeli, că i-am promis că sărbătorim cu pizza prima notă mică pe care o ia, că facem glume tot timpul cu privire la greșelile pe care le facem noi toți ai casei… ea tot vrea să fie perfectă!

Încă mai lucrez la acest aspect, dar până atunci, am descoperit un desen magic care vorbește despre cât de frumoase sunt greșelile. Despre cât de speciale și de minunate sunt erorile! Da, ați auzit corect. Un desen Disney care nu promovează cultul perfecțiunii, ci dimpotrivă.

Se numește ”Wreck-it Ralph” sau ”Ralph Strică Tot”, iar personajul său principal este eroul negativ al unui joc video. De fapt, întreaga poveste este construită în jurul a două personaje ”rele”, pentru că partenera de năzdrăvănii a lui Ralph este Vanellope (Vanilina în varianta românească), o eroare dintr-un alt joc. Exact cum ați auzit: o eroare, adică o greșeală de cod.

Dincolo de povestea minunată imaginată de animatorii de la Disney, ”Wreck-it Ralph” mi s-a părut întotdeauna o pildă de viață. O pledoarie pentru a privi dincolo de aparențe, dincolo de categorii, dincolo de etichetele pe care le punem oamenilor. Oamenii nu sunt buni sau răi, negri sau albi, țigani sau români. Toți au și bune, și rele, iar dacă nu privim dincolo de eticheta pe care ne-am învățat să le-o atârnăm prea ușor oamenilor de gât, n-avem nicio șansă să îi cunoaștem și să-i iubim cu adevărat.

De la un capăt la altul, ”Wreck-it Ralph” este plin de astfel de idei. De la întâlnirea personajelor negative care fac o terapie de grup încheiată cu ”crezul tipilor răi”. Fabulosul ”Sunt rău și asta e bine. N-o să fiu niciodată bun și asta nu e rău. Ăsta sunt eu și mă iubesc!” Pe bune, câți dintre noi ne putem sincer spune: ”ăsta sunt eu și mă iubesc!”????

De asemenea, mi se pare genială decizia de la final a Vanilinei care are de ales între statutul de prințesă și cel de eroare și îl alege pe ultimul. Într-o lume în care am crescut toți cu idealul de perfecțiune al prințeselor Disney, e reconfortant să auzi că e ok să fii și altceva. Că ce ești tu e suficient.

”Wreck-it Ralph” este unul dintre puținele desene Disney care vorbește despre asta. Despre povești mai puțin ideale. Despre personaje care nu sunt perfecte. Este unul dintre desenele care îi învață multe pe copii. Și în primul rând îi învață să se iubească exact așa cum sunt, fără așteptări nerealiste și fără această obsedantă nevoie de perfecțiune!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s