Despre școala de stat, numai de bine

Standard

S-au întâmplat două lucruri în ultimul timp care au umplut viața online (cel puțin) de o revărsare de ură și sictir vizavi de sistemul de învățământ. Mai întâi lupta școală vs homeschooling. Apoi începutul de an școlar cu inerentele și eternele probleme: trafic de coșmar, revenitul la programul de trezit în creierii nopții, ședințe cu părinții în care se cer bani pentru învățământul care ar trebui să fie gratuit etc. etc. etc.

În toată această revărsare de… ”cât de nașpa e școala” (ca să fiu foarte delicată), eu stau și mă întreb dacă nu cumva am căzut într-un cerc vicios din care copiii noștri nu vor mai putea ieși. Dacă spunându-le zi de zi că la școală nu e ceea ce ar trebui să fie, nu cumva ei vor crește desconsiderând complet școala, care astfel va deveni din ce în ce mai rea pentru ei. Și, fără să fiu oarbă la marile găuri din sistem (și pe mine mă enervează văruitul claselor în fiecare an că școala n-are bani, profesorii slab pregătiți, părinții care se ceartă la ședințe dar nu se implică deloc și câte și mai câte altele), încerc astăzi să vă arăt că se poate și altfel.

Așadar, eu iubesc școala (aia de stat, mică, de lângă bloc, unde un copil tocmai mi-a început al patrulea an, iar celălalt pe cel de-al doilea) pentru că:

  • Așa se iese de la școală: cu zâmbetul pe buze și chef de joacă!

    Așa se iese de la școală: cu zâmbetul pe buze și chef de joacă!

    noi mergem la școală râzând și plecăm de la școală râzând. Încă de când Ilinca era la clasa pregătitoare, despărțirea din fața ușii nu se făcea cu ”să fii cuminte!”, ci cu ”să te distrezi și să ai o zi minunată!”. De multe ori gluma noastră este că n-o să-i mai las la școala asta de unde vin atât de fericiți. Că toți copiii vin de la școală urând-o și sunt chinuiți la școală și sunt omorâți cu teme, iar ei vin râzând. Așa că le strig din pragul școlii: ”să nu care cumva să vă distrați și azi că fac scandal la doamna directoare! Ce școală e asta de unde ies copiii fericiți????” Sigur că sunt și zile proaste, când ies amărâți că au dat ceva lucrări grele sau că au mai multe teme decât de obicei, dar le transformăm în joacă și uită până a doua zi dimineață

  • pe noi nu ne-a omorât nimeni cu temele niciodată. Sigur, n-am ajuns în clasele ”grele”, dar zic că până acum ne-am descurcat bine. N-am avut pagini întregi de scris NICIODATĂ, iar în fiecare după-masă după somn și teme avem timp să ne mai și jucăm câte ceva în familie (dacă suntem toți acasă) sau să citim sau să ne uităm la un film. Poate și din cauză că nu îi ducem la nenumărate activități și meditații (engleză, franceză, chineză, dansuri, robotică și pictură). Aici recunosc, poate greșim noi. Dar deocamdată toată lumea e fericită, așa că….
  • nu ni s-au cerut niciodată sume nerezonabile de bani. Sigur, ne cumpărăm singuri caietele de lucru pentru copii și câte o culegere pe an, dar sumele n-au depășit niciodată 50-60 de lei pentru acestea. Sigur, mai contribuim la cheltuielile clasei cu câte ceva, dar nu mi se pare un capăt de țară că 23 de copii cumpără o mătură, un făraș și un mop ca să aibă o clasă ceva mai curată.
  • avem parte de două doamne învățătoare absolut minunate. Bune, rezonabile, care își fac treaba, care nu chinuie copiii, care se poartă excelent cu părinții, care nu cer (ba uneori nici nu primesc) niciun fel de cadouri, care nu insistă pe competiții stupide (ba uneori ne și retrag de la anumite concursuri atunci când subiectele nu respectă programa), care încearcă să implice părinții și fac proiecte extraordinare cu copiii lor. Sunt ferm convinsă de faptul că 80% din faptul că astăzi scriu rândurile acestea se datorează cadrelor didactice peste care am dat. Și nu, nu ne-am dat peste cap să ne înscriem copilul la o ”școală bună”, ci ne-am dat peste cap să cunoaștem din timp omul care îi va sta la catedră, să ne asigurăm că este omul pe mâna căruia vrem să ne dăm copiii pentru 5 ani din viață
  • copiii noștri și-au făcut prieteni la școală, iar noi, părinții, ne-am făcut ”gașcă”. Dintre oamenii care se întâlneau la strâns maculatura, ajutat la montarea calculatorului și aranjat sala pentru serbare, uite cum ne-am găsit noi prieteni de mers în vacanțe. Și avem așa de multe lucruri în comun….. iar copiilor le este atât de bine…..

Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care cred că școala poate fi și un lucru bun în viața noastră. Și că, în ciuda lipsurilor (multe) pe care le are sistemul educațional, e valabilă zicala ”omul sfințește locul”. Că există în sistem și oameni buni pe care nu merită să îi băgăm în oala profesorilor tâmpiți care ne chinuie copiii. Că există și școli în care se muncește ce și cât trebuie. Că există copii care vin fericiți de la școală și așteaptă cu nerăbdare o nouă zi de descoperit lumea.

Și sunt ferm convinsă că și noi suntem responsabili pentru felul în care copiii noștri tratează școala și, din păcate, și pentru felul în care școala ne tratează pe noi. Pentru că de cele mai multe ori alegem doar să ne plângem, să facem scandal, să fim nemulțumiți. Când am putea alege să ajutăm, să îmbunătățim, să ne susținem drepturile, să fim folositori sistemului, să ne implicăm mai mult și mai bine.

!!!!! Dacă s-ar aplica și la noi regula japoneză atât de share-uită care îi pune pe copii să spele pe jos în școală, puneți pariu că 95% dintre părinți ar fi super-mega-scandalizați de atâta nesimțire? Ce, nu mai avem nici femei de serviciu care să spele pe jos?

!!!!! Știați că în America, în școlile de prestigiu, colaborarea părinte-școală și implicarea părintelui în activitățile școlare este OBLIGATORIE? Când ați fost ultima oară să decorați o clasă pentru o serbare? Sau să organizați o oră de științe mai interesantă pentru clasa copilului vostru? Sau să duceți maculatura pentru niște bănuți în plus la fondul clasei?

Da, sigur, sistemul e prost, bolnav și idiot, dar nici noi nu-l ajutăm deloc să se facă bine!

 

Anunțuri

2 răspunsuri »

    • Poate. Dar eu prefer sa fiu optimista. 🙂 Nu pot trai cu ideea ca nu putem schimba in bine viata copiilor nostri. Asa ca prefer sa ma zbat sa o schimb. Si pana acum, cate putin, imi iese. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s