Arhive pe etichete: copii

Despre parenting modern şi FNAF

Standard

Noi, părinţii moderni, nu ne mai speriem copiii cu Bau-Bau. Dimpotrivă, mergem la psiholog, citim cărţi, facem cursuri de parenting modern şi înţelegem cât rău ne-au făcut nouă poveştile de speriat ale părinţilor şi bunicilor. Cum am strâns frici şi temeri de care nici n-am fost conştienţi. Cum aceste temeri ne-au urmărit (şi încă ne urmăresc pe unii) toată viaţa. Doamne fereşte, deci, să îi spună cineva copilului de vrăjitoare, babe ştirbe, Bau-Bau sau monştrii care se ascund sub pat. Doamne fereşte să îi povestească despre fantome noaptea.

Cum să facem noi aşa ceva? Noi suntem părinţi moderni, nu ne traumatizăm şi nu ne speriem copiii. În schimb, învăţăm la cursurile de parenting modern şi din cărţile de psihologie că e ok să îi lăsăm de pe la 6 ani să se joace pe jocuri video de genul FNAF. Dacă nu ştiţi ce-i aia, în primul rând felicitări! În al doilea rând, vă povestesc eu. Citește restul acestei intrări

Anunțuri

Pe urmele lui Dracula: cu copiii la Castelul Bran

Standard

20150812_125831Prima oară când am fost la Bran, am încercat să le explic copiilor că nu e nicio legătură între castel și Dracula (nici măcar între castel și Vlad Țepeș) și să le povestesc despre Regina Maria și adevărata poveste a castelului. A doua oară am renunțat, căci zice o vorbă din bătrâni că nu e bine să lași adevărul să strice o știre bună. Și n-avea rost să le stric entuziasmul cu o poveste mult mai puțin interesantă pentru ei. Așa că am înghițit în sec și am intrat în jocul lor plin de exclamații copilăroase: ”uau, acolo își ținea Dracula victimele”, ”ia uite, un tunel secret prin care trecea Dracula” etc. etc. etc.

Dincolo de obsesia pentru vampiri și entuziasmul vizavi de Dracula, iată mai jos tot ce trebuie să știți dacă vă pregătiți de vizita la castelul din Bran.

Citește restul acestei intrări

Trei lucruri pe care azi le-am făcut prost

Standard

Dimineață am dus copiii la școală, apoi i-am zis bărbatului că mă uit 15 minute la știri și plec la sală. Să alerg, să mă mișc, să slăbesc, să fiu femeie mișto de care să-i placă (și lui, și mie). În loc să fac asta, am adormit buștean și m-am trezit aproape de 11. M-am trezit, normal, plină de draci și supărată foc pe mine. Așa de supărată că l-am repezit rău pe bărbat la telefon când m-a întrebat, multe ore după, foarte drăgăstos: ”și, cum a fost ziua ta?”.

Înainte de prânz m-am apucat să fac supă cu tăiței, că dacă nevastă sexy nu sunt, măcar mamă bună să fiu. Bineînțeles că am stricat tăițeii. S-au lipit, s-au întărit, cert e că până am stins focul eram plină de draci, iar bucătăria un dezastru de făină și pătrunjel.

20160201_145415 Citește restul acestei intrări

Cum îi trezim mai ușor? Ghid de supraviețuire pentru trezitul de dimineață!

Standard

Nu știu alții cum sunt, dar eu când aud ceasul sunând la 6.20 și mă gândesc că începem o nouă zi cu ”hai deschide ochii”, ”hai îmbracă-te”, ”hai mănâncă”, ”hai mai repede”, ”hai că întârziem”, parcă îmi saltă și acum inima de groază! Diminețile sunt coșmarul ăla care nu se mai termină, cu toți grăbiți și stresați, cu noi nervoși și ei adormiți și cu senzația permanentă ca ai uitat ceva acasă în ciuda faptului că ai plecat cu 3 ghiozdane, 4 genți de sport, o geantă de laptop și 3 sacoșe pline cu alte chestii.

Unele dimineți sunt însă chiar mai grele. Alea de după nopțile în care ați fost într-o vizită sau v-ați uitat la un film și v-a prins 11 seara rugându-vă de ei să se culce. Pentru diminețile alea, eu am găsit o soluție. Nu e tocmai facilă și nici ușor  repetabilă, dar vă garantez că, dacă o puneți în practică, va fi prima zi în care copiii vor fi gata la ușă cu 10 minute înaintea voastră și vă vor îndemna să ieșiți mai repede din casă. Așa-i că sună bine? Citește restul acestei intrări

Jocuri de cărți pentru copii – Macao

Standard

Când eram eu mică, nu prea existau jocuri de societate. Nu Carcassonne, nu Coloniștii din Catan, de Monopoly nici nu mai vorbim, ca doar visam la societăți capitaliste. Cel mult câte un ”Nu te supăra, frate!” și încă vreo două altele. Așa că ai noștri s-au jucat mult cu noi cărți și rummy (pfiu, urât se scrie cuvântul ăsta 🙂 ). Și-uite așa unele dintre amintirile minunatei noastre copilării sunt jocurile de Toci, Chems, Tabinet sau Macao.

Ca să creați și voi amintiri frumoase împreună cu cei mici, astăzi vă povestesc despre cum jucăm noi Macao (am specificat asta fiindca reguli sunt multe și diverse, dar noi am încercat să le adaptăm/simplificăm astfel încât să poată fi jucat jocul și de prichindeii de 3-4 ani).

Citește restul acestei intrări

Despre actori care nu joacă, ci se joacă…

Standard

DSCN3065Suntem în sala în care se repetă pentru premiera spectacolului de mâine. Eu fac interviuri, bărbatul face pozele. Se așază într-o pauză lângă mine, pe scaun. Mă întorc și-i zic: oamenii ăștia au mâine premiera. El mă privește neîncrezător, apoi se uită lung spre scenă. Sunt 8 tineri care râd, glumesc și se uită în foi. Repetă natural, relaxați, ca și cum nu-i nicio problemă dacă mai uită o replică. Fiindcă, nu-i așa, mai sunt zeci de repetiții până la spectacol. Doar că spectacolul e mâine. Iar ei sunt tot relaxați.

Noi ne încrâncenăm amândoi gândindu-ne la premieră. Suntem doi oameni de televiziune. La noi nu râde nimeni cu 10 secunde înainte de live. Sau mă rog, râdem mai rar, mai des țipăm. Iar aici, în sala de teatru cu scaune goale, la două ore după finalul spectacolului de azi, ne uităm lung la 8 tineri care repetă relaxați pentru piesa de mâine și ne întrebăm de ce nu sunt mai încrâncenați. Iar răspunsul e simplu: ei nu joacă, ei se joacă. Pentru că mâine, sala va fi plină de zeci de copii veseli care vor bate din palme și din picioare ascultând niște șoricei și o pisică povestindu-le despre minunata copilărie a lui Ludwig van Beethoven.

Citește restul acestei intrări

Cea mai bună veste despre Star Wars: Trezirea Forței

Standard

Să-mi spuneți dacă vă regăsiți în povestea de mai jos: acum fix 9 luni, prin luna martie, mergeam cu copiii la o animație potrivită pentru vârsta lor. Și vine momentul nostru favorit la cinema: trailerele (momentul ăla în care ne promitem că o să mai vedem cel puțin 3-4 filme în următoarea lună, fapt care nu se întâmplă niciodată). Și atunci…. șoc și groază: pe ecrane începe trailerul de la Star Wars: Trezirea Forței, episodul 7 din saga bine-cunoscută.

11947464_1049482358396749_6961451976837608177_nDin acea zi frumoasă de martie și până în această frumoasă zi de decembrie, n-am prea avut nicio zi din binecuvântata noastră existență în care să nu primim următoarea întrebare: câte zile mai sunt până la Star Wars 7? Vinovatul pentru cele aproximativ 210 zile de chin? Personajul din fotografia alăturată, desigur, cel mai mare fan în viață (mă rog, ignorați tricoul cu Spiderman), numitul Andi.

Și acum, iată că a venit Star Wars 7, iar noi ne pregăteam să mergem la film când am primit cea mai tare veste posibilă:

Citește restul acestei intrări

Dovada că se poate: cum am schimbat sistemul

Standard
CR6

Andi, învățând să facă respirație gură la gură

V-am povestit acum ceva timp despre cum aveam de gând să organizez cursuri de prim ajutor în școala copiilor mei. Raportez nu doar că obiectivul a fost îndeplinit cu un minimum de efort, ci și că sistemul a cerut el însuși ca schimbarea în bine să meargă mai departe. Iar cu ocazia aceasta am cunoscut niște copii minunați care fac voluntariat pentru Crucea Roșie. Vă spun poveștile lor pe îndelete, imediat.

Citește restul acestei intrări

Dovada că se poate: cum se schimbă sistemul

Standard

Am vorbit mult zilele astea despre ”cum se schimbă sistemul”. Am cerut o nouă clasă politică, mai multă responsabilitate, respectarea legilor etc. Eu am ținut-o pe-a mea: că sistemul se schimbă doar cu implicarea noastră. Să ne asumăm, să ne punem la treabă, să ajutăm, să colaborăm, să oferim. Și, foarte repede, mi-am dovedit singură că așa e. Cum? Am început să schimb sistemul în care învață copiii mei.

Citește restul acestei intrări

Teatrul Zurli – Zâna Măseluță sau cum să-i împrietenim pe copii cu dentistul

Standard

Săptămâna trecută am fost la un spectacol al Teatrului Zurli. Se numea Zâna Măseluță și le avea drept personaje pe drăguța de zână care lasă bănuți în locul dinților căzuți, pe ”doctorița-stomatolog” Bunuța Dănuța și pe simpatica Doamnă Carie.

Ce mi-a plăcut teribil la spectacolul acesta? Citește restul acestei intrări